O mărturie pesonală de preot convertit – Joseph Zachello
M-am născut în Veneția, în nordul Italiei pe 22 Martie 1917. La vârsta de zece ani, am fost trimis la Seminarul Romano- Catolic din Piacenza, și după 12 ani de studiu am fost sfințit preot pe 22 octombrie în 1939.
Două luni mai târziu, cardinalul R. Rossi, superiorul meu, m-a trimis în America ca să asist un pastor într-o biserică italiană nouă numită “Binecuvântata Mamă Cabrini” din Cicago. Am predicat în Cigaco patru ani, și mai târziu în New York. Nu m-am întrebat niciodată dacă predicile sau instrucțiunile mele erau împotriva Bibliei. Singura mea grijă era să îl satisfac pe Papa.
A fost într-o Duminică, în februarie, 1944, când am deschis radioul și din greșeală am potrivit postul la un program de la o biserică protestantă. Pastorul își prezenta mesajul său. Eram pe punctul de a schimba programul deoarece nu îmi era permis să ascult predici protestante, dar eram interesat, nu știu cum s-a întămplat de am continuat să ascult.
Toelogia mea veche a fost zdruncinată de un text din Biblie pe care l-am ascultat pe radio: “Crede în Domnul Isus Cristos, și tu vei fi mântuit.”
Astfel că, nu era un păcat împotriva Duhului Sfânt să crezi că cineva a fost salvat.
Nu am fost convertit încă, dar mintea mea era plină de îndoieli despre religia romano-catolică. Am început să fiu îngrijorat de învățăturile din Biblie mai mult decât de dogmele și decretele Papei. Oameni săraci îmi dădeau în fiecare zi, între cinci și treizeci de dolari pentru douăzeci de minute de ceremonie numită Liturghie, deoarece eu le promiteam că eliberez sufletele rudelor lor din focurile purgatoriului. Însă de fiecare dată când mă uitam la crucifixul mare de la altar, era ca și cum Cristos mă mustra spunând: “Tu furi bani de la săraci, oameni muncitori prin promisiuni false.
Înveți doctrine care sunt împotriva învățăturii Mele. Sufletele celor care cred, nu vor merge într-un loc de tormentare, pentru că Eu am spus: ’Binecuvântați sunt cei care mor în Domnul de acum încolo!-Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!’(Apocalipsa 14:13). Nu am nevoie de o repetare a sacrificiilor de pe cruce, deoarece sacrificiul meu a fost complet. Lucrarea mea de mântuire a fost perfectă, și Dumnezeu a sancționat-o prin învierea Mea din morți. ’Căci printr-o singură jertjă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.’ (Evrei 10:14). Dacă voi preoții și Papa aveți puterea de a elibera suflete din purgatoriu prin Liturghii și Indulgențe, de ce așteptați să vi se ofere bani?
Dacă vedeți un câine într-un incendiu, nu așteptați până stăpânul vă dă cinci dolari ca să scoateți câinele din incendiu.
Nu mai puteam să mă uit la Cristos pe altar. Când predicam faptul că Papa este vicarul lui Cristos, succesorul lui Petru, stânca infailibilă pe care biserica lui Cristos s-a construit, o voce părea să mă mustreze din nou: “L-ai văzut pe Papa la Roma; palatul lui mare și larg, gardienii, oamenii sărutându-i picioarele. Tu chiar crezi că el mă reprezintă pe mine? Eu am venit să îi slujesc pe oameni, le-am spălat picioarele, nu am avut nicăieri unde să îmi aștern capul. Uită-te la mine pe cruce. Tu chiar crezi că Dumnezeu a construit Biserica Sa peste un om, când Biblia spune clar că Vicarul lui Cristos pe pământ este Duhul Sfânt, și nu un om?(Ioan 14:26). ’Și acea stânca e Cristos.’(1 Corinteni 10:4) Dacă Biserica Romano-Catolică este constrută pe un om, atunci nu este Biserica Mea.”
Încă predicam faptul că Biblia nu este suficienta regulă de credință, dar că avem nevoie de tradiție și dogme ale bisericii ca să le înțelegem Scripturile. Însă din nou, o voce înăuntrul meu îmi spunea:“Tu predici împotriva învățăturii din Biblie; tu înveți absurdități. Dacă creștinii au nevoie de un Papă ca să înțeleagă Scripturile, de ce anume au nevoie ca să-l înțeleagă pe papă? Eu am condamnat tradiția deoarece oricine poate să înțeleagă ceea ce este necesar de știut cât privește mântuirea personală ’Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viață în Numele Lui.’ (Ioan 20:31)
Îi învățam pe oameni să meargă la Maria, la sfinți, în loc să meargă direct la Cristos. Însă o voce înăuntrul meu mă întreba:
”Cine a slujit pe cruce? Maria, sfinții, sau Eu, Isus? Tu și mulți alți preoți nu credeți în obiecte, novene, rozarii, statui, lumânări, dar continuați să le păstrați în bisericile voastre deoarece spuneți că oamenii simplii au nevoie de lucruri simple care să le reamintească de Dumnezeu. Voi le țineți în bisericile voastre pentru că sunt o sursă de venit. Însă Eu nu vreau niciun comerț în biserica Mea. Credincioșii mei ar trebui să adoreze pe Mine, Spirit și Adevăr. Distruge acești idoli, învață-i pe oameni să se roage, să vină numai la mine.“
Locul unde îndoielile mă tormentau într-adevăr era înăuntrul scaunului de spovadă.
Oamenii veneau la mine, îngenunchiau înaintea mea și își mărturiseau păcatele lor, la mine. Și eu prin semnul crucii, le promiteam că aveam puterea să le iert păcatele lor. Eu, un păcătos, un om, îi luam locul lui Dumnezeu, dreptul lui Dumnezeu, și acea voce îngrozitoare mă penetra zicând: “Tu îl deposedezi pe Dumnezeu de gloria Lui. Dacă păcătoșii vor să obțină iertarea păcatelor, ei trebuie să vină la Dumnezeu și nu la tine. Ceea ce ei au încălcat este legea lui Dumnezeu. De aceea, ei trebuie să mărturisească lui Dumnezeu; numai la Dumnzeu ei trebuie să se roage ca să primească iertare. Niciun om nu poate ierta păcate, dar Isus poate, și El iartă într-adevăr păcatele, ’Ea va naște un Fiu și-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.’(Matei 1:21) ’În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor prin care trebuie să fim mântuiți.’ (Faptele Apostolilor 4:12) ’Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Cristos’. (1 Timotei 2:5)”
Nu am mai putut să rămân în Biserica Romano-Catolică, deoarece nu puteam să continui să servesc doi stăpâni: pe Papa și pe Cristos. Nu mai puteam crede în două învățături contradictorii: tradiție și Biblia. A trebuit să aleg între Cristos sau Papa, între tradiție sau Biblia; și am ales pe Cristos și Biblia. Am părăsit preoția romană și religia Romei în 1944, și acum am fost condus de Duhul Sfânt să evanghelizez romano-catolici și încurajez creștinii să dea mărturie acestora fără frică.
