Enrique Fernández
M-am născut în 1929 în Madrid, într-o casă părintească foarte pioasă. Am studiat timp de 12 ani în Seminario Metropolitano din Oviedo. După ordinarea mea în 30 mai 1954 am devenit duhovnic romano-catolic într-o mănăstire de femei din Navelgas, un sat liniştit din Asturias, Spania. Seara îl vizitam de obicei pe preotul din sat, un om în vârstă sociabil şi prietenos. Într-o seară din 1960 mi-a arătat o broşură cu titlul „Darul“ (un rezumat al autobiografiei fostului preot catolic canadian, Charles Chiniquy). L-am rugat să mi-o împru-mute ca s-o citesc.
Broşura a trezit în mine dorinţa profundă de a citi Biblia. Voiam să ştiu dacă existau deosebiri esenţiale între Biblia protestantă şi cea catolică. Folosindu-mă de alt nume, am scris la adresa dată pe broşură şi am cerut o Biblie sau un Nou Testament.
Am început să studiez Noul Testament, în special cartea Faptelor şi cartea Evrei. În timp ce făceam lucrul acesta, a crescut în mine convingerea că Biserica romano- catolică a deviat de la Biblie şi preoţia ei a uzurpat locul care I se cuvine lui Cristos.
Studiul Cuvântului lui Dumnezeu a devenit o aventură captivantă pentru mine. Cu cât citeam mai mult în el, cu atât mai limpede am simţit adevărul din Evrei 4:12:
„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai tăietor decât orice spadă cu două tăişuri, care străpunge până acolo încât desparte sufletul de spirit, încheieturile de măduvă, şi este un judecător al gândurilor şi al intenţiilor inimii“.
Teologie în loc de Biblie
În timpul celor patru ani de studii teologice nu citisem niciodată Biblia cu seriozitate. O foloseam doar ca lucrare de referinţă în studiul dogmelor romano-catolice.
Cunoşteam numai pasajele care apăreau în liturghie şi în textele breviarului [carte de rugăciune pentru clerici] romano-catolic.
Salvarea, spune Biserica Romano-catolică, depinde de absoluţiunea [iertarea] păcatelor făcută de un preot. Oricine refuză să-şi spovedească preotului păcatele mortale este condamnat pentru eternitate. Dar n-am putut găsi nici în cartea Faptelor, nici în vreo altă carte din Noul Testament vreo afirmaţie care să confirme aceasta. Toţi aceşti scriitori inspiraţi subliniază că omul trebuie să se adreseze direct lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale.
Pe de altă parte, în Evrei am citit foarte clar că Cristos a fost oferit ca sacrificiu pentru păcătos odată pentru totdeauna. Eu m-am întrebat: „Cum a îndrăznit atunci Conciliul din Trent să declare în 1562 că în liturghie Cristos Se oferă pe Sine prin mâinile unui preot ca sacrificiu adevărat şi real lui Dumnezeu?“
Numai credința
Am descoperit de asemenea că îndreptăţirea se făcea numai prin credinţă şi m-am întrebat de ce n-am găsit pacea sufletului în Biserica Romano-catolică, oare nu din cauză că aşteptasem s-o câştig ca răsplată pentru propriile mele eforturi? „Dar celui ce nu lucrează, crede însă în Cel care îl îndreptăţeşte pe nelegiuit, credinţa lui îi este considerată ca dreptitudine [conformare cu standardul divin]“ (Romani 4:5).
În felul acesta am înţeles dintr-o dată că Iesus Cristos nu cerea nimic de la mine şi am renunţat la orice străduinţă de a-mi câştiga singur salvarea. Astfel, Iesus Cristos a devenit singurul meu Domn şi Salvator.
Evoluția ulterioară
Prin Misiunea Evanghelică Spaniolă din Olanda am ajuns în contact cu un spaniol care fusese şi el mai înainte preot romano-catolic. El m-a îndrumat spre fundaţia olandeză
„In de Rechte Straat“ (Pe strada dreaptă). Această organizaţie creştină îi ajuta de mai mulţi ani pe preoţii care părăseau Biserica Romano-catolică ca să înţeleagă principiile Reformei din secolul 16 şi să se întoarcă la învăţăturile Bibliei.
În 2 mai 1961 am sosit în Bruxelles. Mai târziu m-am dus la Hilversum, Olanda. Pe urmă am trimis arhiepiscopului meu o scrisoare în care i-am zis: „Am descoperit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Iesus Cristos mi S-a revelat ca singurul meu Domn şi Salvator. Roma afirmă că Cristos este punctul central al catolicismului, dar în realitate această Biserică I-a întors lui Cristos spatele“.
După aceea am studiat în San Jose, Costa Rica, la Seminarul Teologic din America de Sud (Latin American Theological Seminary), pe care l-am absolvit în 25 noiembrie 1963 cu o diplomă academică. În fine, am petrecut mai multe luni în Guatemala în consfătuire cu Sinodul Bisericii Luterane din Missouri înainte de a mă duce în Statele Unite, unde am predicat evanghelia printre imigranţii de origine hispanică începând cu data de 1 iunie 1964.
Scopul şi dorința mea
Dorinţa mea fierbinte este să-L servesc pe Domnul Iesus Cristos, să aduc oamenilor evanghelia graţiei divine şi să le povestesc ce lucruri mari a făcut Domnul în viaţa mea. Ceea ce a făcut pentru mine, El poate face şi pentru tine.
„Ieşiţi afară din ea, poporul Meu, ca să nu vă faceţi părtaşi păcatelor ei“ (Apocalipsa 18:4). „De aceea, convertiţi-vă şi pocăiţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele“ (Fapte 3:19).
(Traducător: Olimpiu S. Cosma)
